This Boy’s Life (1993)

Regizor: Michael Caton-Jones
Scenaristi: Tobias Wolff, Robert Getchell
Genul: Drama
Durata: 115 minute
Distributie: Robert de Niro (Dwight), Ellen Barkin (Caroline), Leonardo di Caprio (Tobias), s.a.
Povestea incepe in anul 1957 cand Caroline si fiul ei Tobias fug in Salt Lake City dupa ce iubitul acesteia o batuse. Sunt in cautarea uraniului, sperand sa se imbogateasca peste noapte. Din pacare Roy (iubitul) ii da de urma, acestia fiind nevoiti sa fuga din nou.
La autogara iau primul autobuz ce pleca spre Seatlle, sperand ca acolo vor avea o viata mai buna si liniste. Din pacate Toby, care prefera apelativul Jake, intra intr-un anturaj mai putin benefic in ceea ce-i priveste dezvoltarea sa ca un tanar responsabil, respectiv educatia sa.
Intre timp Caroline intalneste un mecanic din micul orasel de munte Concrete. Acesta da impresia unui tip foarte cumsecade, timid, educat, cu un comportament impecabil. Luand decizia de a se casatori cu el, Caroline si Toby se muta in Concrete, un oras unde nu se intampla prea multe si unde oportunitatile sunt enorm de limitate. Acolo Toby duce o viata destul de grea, Dwight schimbandu-se peste noapte, aratandu-si adevarata fata si anume aceea a unui sot violent, alcoolic si un tata cu mari probleme de comunicare. Il inscrie pe Toby la Cercetasi, ii gaseste o slujba ca baiat de ziare, din pacate insa asumandu-si si salariul acestuia.
Singurele placeri ale lui Toby (desigur, pe langa timpul pierdut cu prietenii sai derbedei si aere de Elvis) sunt cititul, cantatul si timpul petrecut cu Arthur, un tip foarte efeminizat si presupus homosexual, dar foarte destept, care, in glumele celor doi, se presupunea ca va ramane in concrete si se va imbraca din cand in cand cu hainele vechi ale mamei sale.
Singura optiune de a scapa dintr-un oras fara posibilitati si de un tata tiranic, este sa se inscrie la scoli pregatitoare.

Avand note ceva mai proaste, Toby recurge la ajutorul lui Arthur pentru a-si falsifica dosarul.
Finalul este unul oarecum asteptat (nu-l voi dezvolta aici).
Dupa acest scurt rezumat, sigur urmeaza si prea-obisnuitul subiectivism pe care nimeni nu il poate renega sau inlatura.
Scenariul acestui film nu este unul dintre cele mai bune, se putea si mai bine. Distributia insa creste calitatea filmului si anihileaza urmele unui scenariu mediocru. Expresivitatea, furia cat de poate de reala a tanarului di Caprio, calitatile actoricesti excelente ale lui de Niro fac din acest film o experienta tulburatoare de viata, un exemplu al societatii decadente in care traim si pe care incercam sa o ignoram. Fie anul 1957, fie el 2010, povestea se repeta la nesfarsit.
Asa cum m-a uimit si Edward Norton vazandu-l in Primal Fear, tot atat de placut impresionata am ramas si vazandu-l pe Leonardo in rolul acestui baiat care se lupta cu tentatiile varstei, incearca sa treaca peste obstacole si sa-si protejeze in acelasi timp sanatatea mentala. Dupa cum s-a intamplat si in realitate cu Tobias, finalul este unul fericit. Insa eu stau si ma gandesc, in aceasta lume, cate mame singure nu accepta sa traiasca alaturi de un barbat care nu numai ca nu le face fericite, dar e si violent, pentru presupusul bine al copiilor lor, in lipsa altor posibilitati?
Per ansamblu, pentru actori si personajele acestora, pentru poveste, ii ofer un 8,5. Este, insa, un must see!