Ras si plans

Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata sa ramaneti muti in fata nesimtirii, a culmii tupeului… Mie mi s-a intamplat, si, va rog sa ma credeti, e un sentiment tare ciudat.
Sa va explic. Se intampla sa auziti, vedeti, trai, simti, etc, o chestie care va intrece asteptarile de la omenire (adica e faza aia: nu cred ca se poate mai rau, mai prost, mai absurd… aflati ca SE POATE!!!). Si in acel moment va enervati, urlati in capul dvs. ca sa nu spuna lumea ca sunteti nebun (de parca ea ar fi mai intreaga), sa pastrati niste aparente de om educat (de parca ar mai conta), la un moment dat oprindu-se orice capacitate sau reflex care va ajutau sa comunicati cu exteriorul. Pentru cateva minute va inchideti intr-o sfera de sticla antiglont, izolata fonic unde va impartiti in doua: prima persoana care se enerveaza de aproape-i dau lacrimile de furie, o a doua persoana care rade pana nu mai are aer.
Si pentru a raspunde la o intrebare (proprie), da, este posibil! Cand ai crezut ca deja mai multa nesimtire nu e posibila, ti se distruge topul si se formeaza altul.

Cred ca stiti despre ce vorbesc, nu de badarani, ci de cei care te mint pe fata, crezand ca esti prost. Aaa, in prealabil probabil va spusesera altceva si au uitat. Ei, in fata acestor fenomene, zau daca eu nu stiu cum sa reactionez… Uneori am porniri violente, serios! Atata furie incat nu stiu ce sa fac cu ea. Dar ma inclin, si-apare ce-a de-a doua personalitate, cea care rade. Si care spune (tot in gand): auzi, da dupa atat amar de vreme, tu chiar crezi ca eu sunt prost?
Ce e mai trist, e ca sunt incurajati astfel de oameni. Se gasesc unii care le sufla-n bors, de-asta probabil cred ca le merge cu toata lumea…
In incheiere, am o concluzie si o intrebare:
Concluzia: Cred ca sufar de dubla personalitate.
Intrebarea: Cum fac sa o scot la inaintare numai pe cea care rade?!?