Am tot incercat…

…sa vad unde am gresit de altii mi-au sugerat ca nu-s demna de lucrurile, oamenii si sentimentele castigate. Si chiar m-am simtit vinovata de fericirea mea.
Am incercat sa nu intristez pe altii cand m-au ranit, avand in vedere fericirea lor. Acei altii insa nu s-au sfiit de fericirea mea. Eu mi-am constientizat defectele si mi-am cerut iertare sincer, neinteresat. Am primit un zambet fals si o judecata mult mai aspra, desi poate cei in fata carora mi-am adus ofrandele regretului mi-au gresit mult mai mult…
Am construit poduri peste ripe abrupte, peste stanci si munti semeti, peste creste ascutite si trasee imposibile. Am tinut si cu dintii funiile roase de vreme, de ironie, de indiferenta… Asta pana cand dintii mi s-au tocit.
Am fost judecata, condamnata, uneori pe buna dreptate dar de cele mai multe ori pe nedrept.

Am platit pentru greselile altora, tacand si acceptandu-mi penitenta. Am inghitit in sec in fata umilintei sperand intr-un viitor mai just, mai prietenos, mai drept. Acum multi ma intreaba de ce am devenit o scorpie… Da! Eu stiu ca in adancul sulfletului meu, in intimitatea caminului sunt doar un mic print pierdut intr-un univers cu prea multe planete… Pentru multi altii sunt insa o fiinta mult prea dificil de inteles. Si, probabil, in viitor va fi si mai si! Si poate, in viitor, voi evita de a obloji ranile celor cazuti si a le pune arme in mana pentru ca ulterior sa ma atace pe la spate…
Tu n’entreras jamais dans ma réalité! Plus jamais! Même si je vais être toute seule!